„Clara”: o poveste emoționantă despre migrarea forțată și sacrificiile părinților cinefilul, octombrie 14, 2024 Premiera mondială a filmului românesc „Clara” a avut loc recent la Festivalul de Film de la Cottbus, unde a obținut prestigiosul premiu al publicului. Acest weekend, pelicula a ajuns în cinematografele din România, aducând cu sine o poveste profundă și emoționantă, care abordează o temă de actualitate: migrarea forțată a forței de muncă și impactul devastator asupra copiilor rămași acasă. Realizată de regizorul Sabin Dorohoi, co-producția româno-germană este inspirată de experiențele personale ale acestuia, care, în calitate de copil lăsat în urmă de părinți în căutarea unei vieți mai bune, a dorit să evidențieze dificultățile emoționale ale acestor familii. De altfel, Dorohoi a lucrat anterior la scurtmetrajul „Sărbătoritul”, care explorează teme similare, punând accent pe relația dintre o mamă plecată la muncă și copilul ei rămas acasă. Povestea se învârte în jurul Clarei, interpretată cu măiestrie de Olga Török, care își asumă responsabilitatea de a avea grijă de Johanna, o fetiță veselă din orașul german Ulm. Ceea ce părea a fi o viață liniștită se transformă rapid într-un coșmar atunci când Clara află că fiul ei, Ionuț, a fugit din România cu o barcă pe Dunăre. Această întorsătură a evenimentelor o obligă să se întoarcă în satul ei natal, Dubova, unde se va confrunta cu consecințele alegerilor sale. Conflictul central al filmului reiese din dilema Clarei: să rămână în România, într-un mediu lipsit de oportunități, dar alături de Ionuț, sau să se întoarcă în Germania la un loc de muncă stabil, despărțindu-se din nou de fiul ei. Această alegere reflectă lupta profundă a multor părinți români care caută un viitor mai bun pentru familiile lor, dar care se văd nevoiți să facă sacrificii emoționante. Scenariul, scris de Ruxandra Ghițescu, reușește să surprindă complexitatea emoțională a personajelor, iar dinamica relațiilor familiale este redată într-un mod autentic și credibil. Olga Török reușește să aducă la viață o Clara cu multe nuanțe, jonglând cu emoții diverse în încercarea de a-și menține legătura cu Ionuț, dar și cu Johanna. Performanțele celor doi copii sunt remarcabile: Elina Leitl strălucește în rolul fetiței joviale, în timp ce Luca Puia aduce profunzime și maturitate rolului său, un băiat aflat într-o luptă interioară între dorința de afecțiune și resentimentele generate de absența mamei. Regia lui Sabin Dorohoi se îmbină armonios cu imaginea lui Lulu de Hillerin, care îmbină cadrele luminoase din Germania cu nuanțele sumbre ale României rurale. Această contrastare vizuală subliniază starea de deprimare și lipsa de speranță cu care se confruntă multe comunități din România. Muzica lui Eduard Dabrowski completează atmosfera filmului, accentuând momentele cheie și emoțiile profunde ale personajelor. „Clara” este mai mult decât un film; este un apel la conștientizarea problemelor cu care se confruntă milioane de români plecați în străinătate și efectele devastatoare asupra copiilor care rămân acasă. Pelicula oferă o privire sinceră asupra acestor dileme, subliniind o realitate tragică: „Șase milioane de români lucrează în străinătate. Mulți dintre copiii lor au rămas acasă.” Este o poveste care merită să fie văzută de toți cei care doresc să înțeleagă complexitatea sacrificiilor părinților și durerea copiilor abandonați. Filme