Hoții de subiecte: o comedie cu accente dramatice ce pune în evidență realități ale adolescenței românești

În regia lui Tudor Petremarin și cu scenariul semnat alături de Mihai Mănescu, acest film reîntregește elemente din cultura adolescentină românească cu o doză de umor și o componentă emoțională care captează atenția spectatorilor. Povestea, care pornește de la un subiect inedit – furtul subiectelor de bacalaureat și vânzarea lor pe internet, transformându-le în criptomonede – adresează teme precum dragostea, trădarea și conflictele familiale, cu un ton ce oscilează între comedie și dramă.

O dramedie cu momente de comedie discutabilă

Într-un cinematograf românesc care a fost deja martorul unor comedii ușoare de succes în ultimul deceniu, cum ar fi Selfie, Oh, Ramona! și Miami Bici, Hoții de subiecte iese în evidență printr-o abordare mai echilibrată, deși uneori confuză, între comedie și dramă. În timp ce multe momente ale filmului sunt intenționat absurde și se joacă pe exagerări comice, umorul nu este întotdeauna bine stăpânit. Personajele sunt, în mare parte, conturate pe baza unor clișee evidente, care, în loc să contribuie la construirea unui univers autentic, par mai degrabă un pretext pentru gaguri facile. De exemplu, personajul Amaliei (Ana Toda), o adolescentă populară și înconjurată de atenția colegilor, pare să fie un arhetip mult prea cunoscut, iar Luci (Alexia Galeș), fata timidă îndrăgostită de geek-ul Tomiță (Dragoș Prundeanu), pare mai degrabă un personaj dintr-o comedie ușoară, decât dintr-o poveste de viață reală.

Mai mult, profesorul de română, Nuțu (Alex Zob), cu obsesia sa pentru igienă și comportamentele absurde, cum ar fi verificarea temperaturii elevilor sau curățarea obsesivă a suprafețelor, pare să cadă în capcana caricaturizării excesive. Aceste momente, deși amuzante în anumite contexte, pot deveni repede repetitive și pierd din impactul inițial, lăsând spectatorul să se întrebe dacă filmul vrea cu adevărat să adâncească comedia sau să ofere o reflecție mai profundă.

Dramele din spatele comediei

Cu toate acestea, Hoții de subiecte își găsește salvarea în secvențele dramatice, care sunt nu doar emoționante, ci și extrem de relevante pentru tinerii din România. Dramele personajelor sunt conturate cu sinceritate și, pe măsură ce povestea avansează, spectatorii încep să înțeleagă complexitatea relațiilor interumane. Sofi (Karina Jianu) se confruntă cu pierderea casei, simbolul legăturii sale cu tatăl decedat, iar Alex (Ștefan Iancu) încearcă să depășească greutățile financiare într-o luptă cu sărăcia. Amalia, aparent o tânără privilegiată, ascunde o dorință profundă de a fi iubită și acceptată de tatăl său, un politician influent, care o judecă doar prin prisma performanțelor școlare.

Secvențele dramatice reușesc să construiască o conexiune emoțională puternică între spectatori și personaje. Relatabilitatea acestora este un element-cheie al filmului, iar publicul se poate regăsi în temele abordate – pierderea celor dragi, imposibilitatea de a ajunge la așteptările părinților sau lupta pentru a ieși dintr-un mediu defavorizat. Aceste conflicte interne, amestecate cu momente de vulnerabilitate, sunt ce definesc adevărata forță a peliculei, oferind adâncire acolo unde umorul mai șchioapătă.

Performanțele actoricești: un plus esențial

Un alt punct forte al filmului este, fără îndoială, interpretarea actorilor. Ana Toda reușește să își construiască un personaj puternic și credibil, cu o poveste complexă, chiar dacă începutul său este marcat de clișee. Secvențele conflictuale cu Adrian Văncică, care îl joacă pe tatăl Amaliei, sunt poate cele mai emoționante ale filmului, iar chimia dintre cei doi ridică filmul dincolo de umorul forțat. Karina Jianu, în rolul Sofi, este o prezență captivantă și transmite foarte bine complexitatea unei tinere care se află într-o perioadă de maturizare intensă, confruntându-se cu pierderi și dorința de a-și construi un viitor. Ștefan Iancu, cunoscut pentru rolul său din Un pas în urma serafimilor, impresionează printr-o prestație solidă, reușind să capteze esența unui adolescent care se zbate să depășească limitele impuse de viață.

Adăugarea unor actori consacrați, precum Șerban Pavlu, Maria Obretin, Anca Androne și Adrian Văncică, contribuie la soliditatea ansamblului actoricesc, iar aparițiile unui tânăr actor debutant, Patrick Mihai, aduc o notă de prospețime și spontaneitate filmului.

O abordare comercială cu un mesaj puternic

Dinamica filmului este susținută de un ritm rapid, iar secvențele de acțiune, cum ar fi cea din final, care amintește de filmele cu intrări prin efracție, conferă peliculei un plus de energie. Durata de aproape două ore trece destul de ușor, fiind mai degrabă un film de evadare, dar care totuși lasă spectatorul cu multe de gândit. Hoții de subiecte adresează teme actuale și importante, cum ar fi relațiile tinerilor cu părinții, viața digitală și criptomonedele, dar și presiunea sistemului educațional asupra adolescenților.

În ciuda faptului că unele secvențe comice pot părea forțate și că filmul își pierde din autenticitate pe alocuri, performanțele actoricești și abordarea tematică sunt suficient de puternice pentru a face din Hoții de subiecte o producție de urmărit. Chiar dacă nu reușește să fie perfect echilibrat în ceea ce privește amestecul de comedie și dramă, filmul este cu siguranță un proiect care merită atenția publicului român, aducând în prim-plan o poveste relevantă și emoționantă. În concluzie, Hoții de subiecte este un film care merită văzut la cinema, mai ales pentru jocul actoricesc și pentru secvențele dramatice care reușesc să emoționeze și să provoace reflecție asupra realităților contemporane.